Marius Tița
Când a venit în România, acum vreo două decenii, Ammar Alnahhas era un sculptor în afirmare, cu diplomă de la facultatea de arte din Damasc. În România a descoperit paleta de culori a soarelui și lumina picturii. Temeinic, cu talent și multă străduință, cu onestitate și frumoasă vibrație, și-a construit nu o carieră ci o operă autentică, intensă, cu uimiri și încântare. A pictat ”Femeile Ghilgameș” și ne-a povestit ”Amintiri de pe Khabour”, a expus la marile muzee de artă ale României, la Brukenthal, la Cluj ne-a spus ”Viața”, la Piatra Neamț am fost între ”Memorie și vis”, la Palatul brâncovenesc de la Mogoșoaia am avut cu toții ”Conversații tăcute”.
Sfârșitul lui 2024 și începutul lui 2025 ne-a adus la Galeria Nouă a Muzeului Național al Țăranului Român, unde Ammar ne-a pregătit, preț de vreo doi ani, o simeză pură ca începuturile, luminoasă ca Dobrogea. Este numele cel mai potrivit, ales de artist pentru a exprima dedicația sa pentru arta picturii, lumina și frumusețea artei. Descoperim o dispunerea generoasă a suprafețelor cromatice, în construcții ce caută magnetic punctul central și vorbesc în simboluri de pictori create pentru locuri și oameni, pentru bărci și amintiri de acasă, din Dobrogea și Balcic. Ammar Alnahhas a pictat un portret personal al reginei Maria și sunt sigur că Majestății Sale i-ar fi plăcut rezonanța culorilor și a ”heraldicii” exotice alcătuite de artist în peisajele sale, atât de personal și intens interpretate.
Mai am un singur dor: să vedem ”Dobrogea” la malul mării, la Constanța și Balcic. Sau mai departe, oriunde sunt iubitori ai artei, creatori de cultură, pace și amintiri frumoase precum copilăria.
